Catastrofa germană

De multe ori nu pot să-i înţeleg pe nemţii ăştia, adică compatrioţii mei. Mania lor de a fi mereu perfecţi, mereu mai bun decât alţii îi face de multe ori nefericiţi, nemulţumiţi de sine, pur şi simplu incapabili să se bucure de roadele unei munci serioase care a şi dus la succes, dar la un succes ceva mai mic decât cel al unui coleg sau al unui adversar sportiv.

Aseară firma Audi a oprit benzile de producţie, dând liber muncitorimii să meargă acasă ca să urmărească meciul din semifinalele cupei mondiale de fotbal, Spania - Germania, şi să strângă pumnii pentru echipa preferată - la Audi lucrează oameni din zeci de naţiuni, adică şi spanioli. Deja după primele minute mi-am spus, acest meci trebuie să-l urmăreşti cu alţi ochi, să-l priveşti dintr-o cu totul altă perspectivă decât cea pur sportivă care e redusă la noţiunile victorie - înfrângere.

Am văzut în echipa germană un uriaş - voinic, puternic, curajos, obişnuit să atace şi să câştige. Spaniolii mi s-au părut ca o zână zveltă, drăgălaşă chiar, inteligentă şi foarte ageră la minte. Şi iată că zâna noastră, s-o numim Dornröschen, şi-a pus în cap să-l cucerească pe uriaşul Rübezahl, să-l determine să îngenunchieze în faţa ei. Şi astfel am asistat la o poveste ca în lumea fraţilor Grimm. Până la urmă uriaşul german s-a dat bătut de farmecul iberic.

Nici urmă de o astfel de interpretare, când am răsfoit ziarele germane de azi. Parcă s-ar fi prăbuşit lumea, numai fiindcă băieţii noştrii, uriaşul nostru, a pierdut un meci de fotbal. Incredibil, aceste medii. DONAUKURIER din Ingolstadt titulează pe paginea principală Visul despre finala s-a sfârşit - asta mai merge, că de visat am visat toţi. Pe paginea locală apare un articol sub titlul Înfăţişări triste într-o noapte liniştită - asta sună deja ca o depresiune generală. Pe paginea de sport cititorul află în sfârşit ştirea dezastroasă că O echipă germană fără curaj a pierdut şansa la titlu. Ce prostie! Eu am văzut un zmeu zbătându-se din răsputeri, cu toate mijloacele sportive de care dispunea la acel moment, pentru a scăpa din plasa de aur pe care zâna de pe insula iberică l-a ţesut cu o măiestrie demnă de invidiat timp de 90 de minute în jurul lui. În minutul 73 zmeul a îngenunchiat în faţa zânei.

Fotografie: Anton Delagiarmat

Din 2006 încoace suporterii germani îşi arată simpatia pentru echipa lor de fotbal prin steagul naţional. Peste tot sunt arborate steaguri şi steguleţe. Eu m-am intristat abia azi dimineaţă, când am văzut în strada mea o maşină (nu cea din fotografia alăturată) care aseară mai avea două steguleţe. De ce le-o fi înlăturat posesorul sau posesoarea maşinii? Doar mai avem un meci de jucat, putem câştiga medalia de bronz. Ne numărăm printre cele mai bune echipe din lume etc, etc.

Am urmărit la prânz conferinţa de presă a Federaţiei Germane de Fotbal din Africa de Sud. Doamne fereşte. O catastrofă - jurnaliştii ăştia. Au pus întrebări de parcă s-ar fi desfiinţat fotbalul pe meleagurile germane. Şi într-adevăr, catastrofa germană chiar pare a fi exista: Federaţia Germană de Fotbal a comunicat că nu va avea loc o primire publică pentru echipa naţională la întoarcerea ei de la acest - pentru ei glorios - campionat mondial de fotbal.

Anton Delagiarmata