Freitag, 27. Juli 2012

O parohie, serbarea ei şi un rămas bun deosebit al unui preot – Eine Pfarrei, ihr Fest und der außergewöhnliche Abschied eines Priesters – III

Ajunsese ora punctului culminant al serbării parohiei. Duminică la ora 9:30 episcopul Gregor Maria Hanke a intrat în biserica St. Canisius din Ingolstadt – Ringsee pentru a celebra apogeul liturgic al jubileului 75 de ani St. Canisius. Dar mare a fost consternarea a numărului mare de credincioşi când parohul Reinhard Neumair a comunicat întâi faptul că preotul pensionar Hans Eichenseer decedase în după-amiaza zilei precedente, deci înaintea prezentării muzicale Oh Doamne, domnule parohi.

Die Stunde des Pfarrfesthöhepunktes war angebrochen. Sonntag um 9:30 Uhr betrat Bischof Gregor Maria Hanke die St. Canisius-Kirche in Ingolstadt – Ringsee,  um den liturgischen Glanzpunkt des Jubiläums 75 Jahre St. Canisius zu zelebrieren. Aber groß war die Bestürzung der vielen Gottesdienstbesucher, als Pfarrer Reinhard Neumair als Erstes verkündete, dass Altpfarrer Hans Eichenseer am Nachmittag des Vortages, also noch vor der Aufführung des Singspiels Oh Gott Herr Pfarrer, verstorben war.

În cătunul Krumpenwinn din regiunea Palatinatul de Sus au trăit în perioada interbelică a secolului XX 63 de oameni. Mica localitate avea trei gospodării ţărăneşti mari. Gospodăria Schwarzenbauer era una dintre ele. Era în proprietatea familiei Eichenseer. Şapte copii au crescut în această familie. Al doilea născut era Hans Eichenseer, care mai târziu era capelan la Roßtal pe lângă Nürnberg, direktor în seminarele de studii religioase St. Wunibald şi St. Willibald din Eichstätt (sediul episcopului din dioceza Eichstätt), paroh în Ingolstadt – Ringsee şi, fiind pensionar, duhovnic în cartierele Pettenhofen şi Irgertsheim din Ingolstadt.

Im Weiler Krumpenwinn in der Oberpfalz lebten in der Zwischenkriegszeit des 20. Jahrhunderts 63 Menschen. Der kleine Ort hatte drei große landwirtschaftliche Gehöfte. Der Schwarzenbauer-Hof war einer von ihnen. Er war im Besitz der Familie Eichenseer. Sieben Kinder sind in der Familie groß geworden. Das zweite von ihnen war Hans Eichenseer, der spätere Kaplan in Roßtal bei Nürnberg, Direktor in den Studienseminaren St. Wunibald und St. Willibald in Eichstätt, Pfarrer in Ingolstadt – Ringsee und als Rentner Seelsorger in Ingolstadt – Pettenhofen/Irgertsheim.

Hans Eichenseer avea multe solidităţi de preot şi preocupări civile care împreună au contribuit la faptul că parohia St. Canisius din Ringsee a fost percepută de către întregul cartier ca fiind o comunitate socială, culturală, sportivă – activităţile sale alpine şi slujbele din Alpi sunt legendare – şi, nu în ultimul rând, religioasă deosebit de vie. Chiar că nu trebuia să fi un contemporan bigot pentru a intra cu omul şi preotul Hans Eichenseer repede într-o discuţie, şi asta de cele mai multe ori într-un mod foarte plăcut. Şi cum ştia să pună accente! Prin fapte, nu numai prin vorbe, cum oricum le aştepţi de la un predigator. Îmi aduc aminte de sfârşitul anilor 80 şi începutul anilor 90 ai secolului trecut. Atunci republicanii bântuiau în Bavaria, instigând împotriva a tot ce purta ştampila de migrant, străin şi etnic german din est. Parohul Hans Eichenseer lansa semne decente, dar care nu puteau fi ignorate. În anul 1990 a insistat ca un german imigrat din sud-estul Europei să primească un loc în consiliul parohial, tot una din instituţiile create de el. Deja cu un an în urmă indicase prin serbarea parohială – oare de cine altfel înfiinţată în cartierul Ringsee decât de el însuşi – spre unul dintre drumurile posibile de integrare.

Hans Eichenseer hatte viele priesterliche Stärken und zivile Hobbys, die gemeinsam dazu führten, dass die Pfarrei St. Canisius in Ringsee als rege gesellschaftliche, kulturelle, sportliche – seine Turen und Bergmessen in den Alpen sind legendär - und nicht zuletzt religiöse Gemeinschaft vom ganzen Stadtteil wahrgenommen wurde. Man musste wahrlich kein bigotter Zeitgenosse sein, um mit dem Menschen und Priester Hans Eichenseer schnell und meistens auf sehr angenehme Weise ins Gespräch zu kommen. Und wie er es verstand, Akzente zu setzen! Durch Taten, nicht nur durch Worte, wie man es von einem Prediger eh erwartet. Ich erinnere mich an die ausgangs 80er und anfangs 90er Jahre des vorigen Jahrhunderts. Damals trieben die Republikaner ihr Unwesen in Bayern, hetzten gegen alles, was den Stempel des Migranten trug, Ausländer wie Aussiedler. Pfarrer Hans Eichenseer setzte dezent, aber unübersehbar Zeichen. Er bestand 1990 darauf, dass unbedingt ein Aussiedler in den Pfarrgemeinderat, auch eine seiner Errungenschaften in der Pfarrei, einzieht. Schon ein Jahr zuvor hatte er mit dem Pfarrfest – von wem anders als von ihm hier ins Leben gerufen – einen der möglichen Wege zur Integration aufgezeigt.

Fiind un Krumpenwinnerean, era un copil ars şi ştia prea bine ce înseamnă pierderea locului natal. În anul 1951 satul său natal trebuia să facă loc unui teren de manevre militare. Asta trebuia să fi fost pentru abiturientul de 19 ani un şoc pe care nu l-a învins niciodată. Mereu şi mereu s-a întors în regiunea sa natală din Palatinatul de Sus, a organizat întâlniri pentru „evacuaţii cu forţă“ – cum se văd unii şi azi -  şi a ţinut slujbe de neuitat.

Als Krumpenwinner war er ein gebranntes Kind und wusste nur allzu gut was Heimatverlust bedeutet. 1951 musste sein Heimatdorf einem Truppenübungsplatz weichen. Das muss für den damals 19-jährigen Abiturienten und heimatverbundenen Jugendlichen Hans Eichenseer ein nie ganz überwundener Schock gewesen sein. Immer wieder kehrte er in seine oberpfälzer Heimat zurück, organisierte Treffen für seine „zwangsevakuierten Landsleuten“ – wie sich einige heute noch sehen - und zelebrierte unvergessliche Messen.

În timpul slujbei religioase a serbării parohiale jubilare din parohia St. Canisius, căreia a slujit 28 de ani cu toată puterea sa spirituală şi corporală, a fost cu siguranţă în toate inimile şi gândurile membrilor comunităţii parohiale. Vestea despre moartea sa s-a răspândit  duminică, 15 iulie 2012, cu iuţeala fulgerului prin cartier. Când în seara precedentă alegoricul Hans mai învinsese odată prin şiretenia sa Moartea, Hans cel adevărat o urmase deja în lumea cealaltă.

Während des Festgottesdienstes am Jubiläumspfarrfest der Pfarrei St. Canisius, der er 28 Jahre lang mit allen seinen geistigen und körperlichen Kräften diente, war er bestimmt in allen Herzen und Sinnen der Pfarrgemeindemitglieder. Die Kunde von seinem Tod verbreitete sich am Sonntag, dem 15. Juli 2012, wie ein Lauffeuer im Stadtteil. Als der allegorische Hans den Tod am Vorabend noch einmal überlistet hatte, war der wirkliche Hans ihm schon ins Jenseits gefolgt.

Parohul Hans Eichenseer i-a părăsit pe credincioşii săi – asta nu au fost pe departe numai ringseeereni – doar trupeşte. În amintirea oamenilor care l-au cunoscut îl va fi păcălit pe Boanlkramer pentru veşnicie.

Pfarrer Hans Eichenseer ist nur leiblich von seiner Gläubigerschar – das waren bei weitem nicht nur Ringseeer – gegangen. In der Erinnerung der Menschen, die ihn kannten, wird er den Boanlkramer für die Ewigkeit überlistet haben.


Anton Delagiarmata – Anton Potche

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen