Sindicatul IG Metall este cel mai mare sindicat
din lume, cu 2,3 milioane de membrii. Realizările, sau mai precis victoriile acestui sindicat sunt impresionante. În
anii 50 ai secolului trecut au fost dobândite timpul de muncă pe săptămână de
44 de ore, de la 48 de ore, şi plata salariului în caz de boală. Decada
următoare a fost marcată de lupta victorioasă pentru o nouă reducere a timpului
de muncă la 40 de ore pe săptămână şi obţinerea unui acord asupra acordării
unui bani de concediu. În anii 1970 a fost întrodus sistemul de prestare pentru
avere (Vermögenswirksame Leistung). Întreprinderea a plătiti fiecărui angajat
suma de 26, mai tîrziu 39, de mărci,
dacă acesta a depus banii într-un fond de economii cu o durată de depunere de
cel puţin şapte ani. O altă victorie importantă a fost obţinerea unei protecţii
de concediere pentru muncitori mai în vârstă de 53 de ani. În deceniul 80 IG
Metall a obţinut pentru membrii săi reducerea săptămânii de lucru la 37
de ore. Un acord tarifar a falicitat intrarea în pensie la 58 de ani. În anii ’90 sindicatul a fost preocupat de o
oarecare egalizare a salariilor în estul şi vestul Germaniei, după unire. Săptămâna
de lucru a fost redusă la 35 de ore. În anii 2000 a fost obţinut un accord cu
organizaţia întreprinzătorilor care prevedea un model de reducere a timpului de
muncă pentru cei vârstnici în schimbul angajarii unui număr echivalent de tineri.
A fost creat şi o pensie particulară, aşa zisa Metall-Rente (pensia Metall),
sub patrimoniul comun al sindicatului şi a antreprenorilor. Perioada până în
anul 2010 a fost de fapt marcată de criza economică. IG Metall s-a luptat cu succes pentru programe economice
care au avut ca scop păstrarea locurilor de muncă. Astea sunt numai unele din
realizările acestui sindicat puternic. În toată această perioadă de după cel
de-al doilea război mondial au crescut şi salariile în mod continuu. Nici una
din aceste dobândiri nu putea fi realizată fără o luptă continuă, zi de zi, cu
reprezentanţii concernelor şi intreprinderilor mici şi mijlocii.
Au fost ani când
sindicatul IG Metall a ocupat şi poziţii politice clare, şi anume alături
de social-democraţia germană. Un lucru firesc, cu explicaţii în istoria luptei
de clasă din Germania. Partidul Social Democrat (SPD) s-a născut acum 150 de
ani din rândul proletariatului, chiar dacă conducătorii ei nu au fost neapărat
muncitori, ci reprezentanţi ai burgheziei. În anii din urmă vocea politică a
sindicatului a fost destul de pasivă. Asta nu a fost întotdeauna aşa,
sindicatul ocupând cândva poziţii clare în campaniile electorale. Acum se pare
că are loc o nouă orientare spre o poziţionare politică descifrabilă pentru
muncitorimea germană.
Motivul este limpede:
fenomenul globalizării a dus la o înrăutăţire a situaţiei proletarilor germani.
Folosesc aici intenţionat noţiunea de proletari, fiindcă urmările deschiderii
pieţelor de muncă şi liberalizării circulaţiei capitalului se simt în Germania
preponderent în halele de producţie şi mai puţin în centrele de cercetare.
Multe locuri de muncă au fost externalizate, iar altele au fost transformate în
locuri de muncă în antrepriză. Aceşti muncitori efectuează aceleaşi munci sau
servicii ca angajaţii firmelor, însă la o remunerare mult mai mică. Astfel s-a
creat o pătură socială mult mai săracă ca renumitul Mittelstand, pătura de
mijloc, a societăţii germane. Un alt aspect destul de deprimant este ridicarea
treptată a vîrstei de pensionare la 67 de ani.
 |
| Balkan-Brass-Band "Kajn Forspil" cântă pentru o viaţă mai bună
Foto: Delagiarmata
|
Anul acesta au
loc alegerile parlamentare (22 septembrie). Şi sindicatul IG Metall îşi exprimă
cerinţele adresate clasei politice. O face de data asta prin adevărate serbări
populare, încercând să mobilizeze masele largi în oraşele ţării pentru o
politică de dreptate pe piaţa muncii. Sâmbătă sindicatul a organizat la
Ingolstadt o zi de familie sub titlul „Serbare pentru viitor - Schimb de
orientare pentru o politică mai bună şi o viaţă bună”. Timp de şase ore s-au
perindat pe un podiu formaţii de muzică şi diverşi funcţionari ai sindicatului
care în interviuri şi cuvântări (scurte) au pledat pentru o politică mai
socială, orientată mai mult după necesităţile oamenilor muncii şi mai puţin după
cele ale intreprinderilor şi ale concernelor.
Jörg Schlagbauer, unul
dintre cei mai influenţi sindicalişti de la Audi, a cerut o codeterminare
(Mitbestimmung) mai mare în intreprinderi. Numai aşa vor putea fi stopate
evoluţiile nu prea îmbucurătoare pe piaţa muncii din Germania. Dar şi el a
rămas dator să spună pe nume care dintre partidele germane ar trebui aleasă
pentru atingerea acestui ţel. Şi asta cu toate că există voci care îl văd pe Schlagbauer ca un candidat pentru
postul de primar în oraşul de pe Dunăre, candidat al Partidului Social Democrat
(SPD). Alegerile comunale vor avea loc anul viitor.
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen