Ţigănie curată!
Cine se ceartă necontenit? Lumea spune că ar fi cei 18 muzicieni ai Orchestrei
Georgiene de Cameră Ingolstadt. Şi asta în loc să se bucure de şansa pe
care au primit-o în 1990 de a rămâne în Germania, pe când în ţara lor bântuia
un război civil. Până anul trecut lucrurile mergeau destul de bine, cu toate că
salariile muzicienilor nu sunt chiar strălicitoare. Un muncitor în industria de
automobile câştigă cu siguranţă mai bine decât un „georgian”, cum sunt numiţi
muzicienii din Ingolstadt. Problema este însă una generală în Germania. Dacă
sponsorizarea nu funcţionează ca lumea, orchestrele sinfonice primesc probleme.
Georgienii sunt sponsorizaţi de banca Sparkasse şi de firmele Audi şi Media-Saturn,
ambele cu centralele administrative la Ingolstadt. Orchestra primeşte şi bani
din bugetul oraşului, dar şi din bugetul landului Bavaria. Într-o şedinţă
recentă a comisiei de finanţe a consiliului municipal s-a vorbit de o posibilă
majorare a bugetului orchestrei pentru cheltuieli de personal. Este vorba de
790.000 de euro. Dacă va fi aprobată această sumă se vor majora şi salariile
muzicienilor.
Dar se pare că
banii nici nu sunt cauza certei din sânul orchestrei. (Mulţi, sau toţi, sunt şi
profesori de muzică la diferite şcoli şi cântă şi în alte formaţii.) Cercuri
bine informate susţini că declanşatorul problemei ar fi fost dirijorul Lavard Skou Larsen. Acesta fusese ales
în anul 2011 de marea majoritate a membrilor orchestrei. Între timp au apărut
însă disensiuni între dirijor şi muzicieni. Dar nu toţi au fost impotriva
dirijorului, aşa că a început o ceartă şi în rîndul muzicienilor. Şi aceasta
consistă până azi. Cotidianul local DONAUKURIER vorbeşte de o „criză culturală
şi omenească” a Orchestrei Georgiene de Cameră Ingolstadt. Ziarul scrie chiar
de „duşmănii între muzicieni”.
Păcat. Mare
păcat, fiindcă melomanii din oraşul de pe Dunăre şi-au iubit georgienii şi îi
admiră şi acum pentru arta lor muzicală. Au creat chiar un Freundeskreis (cerc
de prietenie), cu menirea de a-i sprijini pe muzicienii de dincolo de Marea
Neagră. Acest cerc de suţinători, în jur de 500 – destul de mare, comparat cu
alte iniţiative de genul acesta din Germania –, a alocat orchestrei în ultimii
14 ani peste 330.000 de euro. Preşedintele acestui cerc, Friedemann Götzger, a nimerit şi el în linia de tragere a combatanţilor.
El este citat de DONAUKURIER cu remarca, în orchestra de cameră s-ar afla două
grupări opozante: modernişti şi conservatori. Friedemann Götzger şi-a
anunţat retragerea, ca de altfel încă 53 de membri.
Şi totuşi, când instrumentele sunt aduse în poziţia de
cântare, ai impresia că toate diferenţele au dispărut ca prin minune. Am fost
deunăzi la o probă cu public. Dirijorul Martin
Lukas Meister a repetat cu Orchestra
Georgiană de Cameră Ingolstadt piese de Gaetano Donizetti, Johann Sebastian Bach şi Robert Schumann. Am văzut o orchestră
foarte angajată, atentă şi disciplinată. (Vezi video-ul de jos.) Repetiţia a
decurs într-o atmosferă de muncă concentrată. Unele pasaje au fost discutate,
s-au făcut însemnări cu creionul în foile de notă, pasajele au fost repetate,
întrerupte şi din nou reluate, până dirijorul a fost mulţumit cu rezultatul
muzical. Şi colaborarea cu solistul Firmian
Lermer, care a interpretat la violă Concertul pentru violoncel şi orchestră
în la-minor op. 129 de Robert Schumann (1810 - 1856), a fost marcată de înţelegere reciprocă şi respectul
cuvenit.
Anul viitor Orchestra
Georgiană de Cameră Ingolstadt va sărbători 50 de ani de la înfiinţarea
orchestrei la Tiflis, pe atunci sub numele Orchestra Statală Georgiană de Cameră. Bagheta
a fost încredinţată – numai pentru anul viitor – tânărului dirijor american Benjamin Shwartz. El va dedica ciclul
de concerte a georgienilor memoriei primului război mondial. Astfel Orchestra
Georgiană de Cameră Ingolstadt va interpreta la 5 iunie 2014 şi Dansuri populare româneşti de Béla Bartók (1881 - 1945). Ar fi bine dacă georgienii
dunăreni şi-ar da seama cel puţin atunci că muzica poate să ofere mult mai mult
decât adversităţi şi duşmănii cu leziuni personale inutile – şi anume
reconciliere, realizări de compromisuri, dans şi voie bună. Sau poate
georgienii o ţin cu de acum legendarul Bob
Ross, două premii ECHO Klassik cu ansamblul de suflători Blechschaden,
care scrie în cartea sa Pfiffe &
Applaus (Fluierături şi aplauze):
„Cu cât muzicienii înaintează în vârstă, cu atât mai sârguincioşi începi să
lupte pentru poziţia lor în orchestră [...]. Prin această luptă permanentă cei
mai mulţi muzicieni mai în vârstă îşi pun pe umeri o blană groasă – câteodată
singurul lucru oportun. [...] Cu timpul muzicienii învaţă să se descurce în
situaţii dificile şi nu întotdeauna corecte.” Iată deci sfatul unui muzician scoţian
pentru colegii săi georgieni de breaslă.
Rămâne speranţa
că de data asta săptămânalul BLICKPUNKT din Ingolstadt, care scrie în ultima sa
ediţie că unii jurnalişti fac în această problemă din
ţânţar armăsar, are dreptate. Postul crăciunului este oricum prielnic pentru a
nu-şi băga capul sănătos sub evanghelie, cum spune românul.
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen