Mittwoch, 4. Dezember 2013

Ceartă între muzicienii georgieni din Ingolstadt

Ţigănie curată! Cine se ceartă necontenit? Lumea spune că ar fi cei 18 muzicieni ai Orchestrei Georgiene de Cameră Ingolstadt. Şi asta în loc să se bucure de şansa pe care au primit-o în 1990 de a rămâne în Germania, pe când în ţara lor bântuia un război civil. Până anul trecut lucrurile mergeau destul de bine, cu toate că salariile muzicienilor nu sunt chiar strălicitoare. Un muncitor în industria de automobile câştigă cu siguranţă mai bine decât un „georgian”, cum sunt numiţi muzicienii din Ingolstadt. Problema este însă una generală în Germania. Dacă sponsorizarea nu funcţionează ca lumea, orchestrele sinfonice primesc probleme. Georgienii sunt sponsorizaţi de banca Sparkasse şi de firmele Audi şi Media-Saturn, ambele cu centralele administrative la Ingolstadt. Orchestra primeşte şi bani din bugetul oraşului, dar şi din bugetul landului Bavaria. Într-o şedinţă recentă a comisiei de finanţe a consiliului municipal s-a vorbit de o posibilă majorare a bugetului orchestrei pentru cheltuieli de personal. Este vorba de 790.000 de euro. Dacă va fi aprobată această sumă se vor majora şi salariile muzicienilor.

Dar se pare că banii nici nu sunt cauza certei din sânul orchestrei. (Mulţi, sau toţi, sunt şi profesori de muzică la diferite şcoli şi cântă şi în alte formaţii.) Cercuri bine informate susţini că declanşatorul problemei ar fi fost dirijorul Lavard Skou Larsen. Acesta fusese ales în anul 2011 de marea majoritate a membrilor orchestrei. Între timp au apărut însă disensiuni între dirijor şi muzicieni. Dar nu toţi au fost impotriva dirijorului, aşa că a început o ceartă şi în rîndul muzicienilor. Şi aceasta consistă până azi. Cotidianul local DONAUKURIER vorbeşte de o „criză culturală şi omenească” a Orchestrei Georgiene de Cameră Ingolstadt. Ziarul scrie chiar de „duşmănii între muzicieni”.

Păcat. Mare păcat, fiindcă melomanii din oraşul de pe Dunăre şi-au iubit georgienii şi îi admiră şi acum pentru arta lor muzicală. Au creat chiar un Freundeskreis (cerc de prietenie), cu menirea de a-i sprijini pe muzicienii de dincolo de Marea Neagră. Acest cerc de suţinători, în jur de 500 – destul de mare, comparat cu alte iniţiative de genul acesta din Germania –, a alocat orchestrei în ultimii 14 ani peste 330.000 de euro. Preşedintele acestui cerc, Friedemann Götzger, a nimerit şi el în linia de tragere a combatanţilor. El este citat de DONAUKURIER cu remarca, în orchestra de cameră s-ar afla două grupări opozante: modernişti şi conservatori. Friedemann Götzger şi-a anunţat retragerea, ca de altfel încă 53 de membri.

Şi totuşi, când instrumentele sunt aduse în poziţia de cântare, ai impresia că toate diferenţele au dispărut ca prin minune. Am fost deunăzi la o probă cu public. Dirijorul Martin Lukas Meister a repetat cu Orchestra Georgiană de Cameră Ingolstadt piese de Gaetano Donizetti, Johann Sebastian Bach şi Robert Schumann. Am văzut o orchestră foarte angajată, atentă şi disciplinată. (Vezi video-ul de jos.) Repetiţia a decurs într-o atmosferă de muncă concentrată. Unele pasaje au fost discutate, s-au făcut însemnări cu creionul în foile de notă, pasajele au fost repetate, întrerupte şi din nou reluate, până dirijorul a fost mulţumit cu rezultatul muzical. Şi colaborarea cu solistul Firmian Lermer, care a interpretat la violă Concertul pentru violoncel şi orchestră în la-minor op. 129 de Robert Schumann (1810 - 1856), a fost marcată de înţelegere reciprocă şi respectul cuvenit.

Anul viitor Orchestra Georgiană de Cameră Ingolstadt va sărbători 50 de ani de la înfiinţarea orchestrei la Tiflis, pe atunci sub numele Orchestra Statală Georgiană de Cameră. Bagheta a fost încredinţată – numai pentru anul viitor – tânărului dirijor american Benjamin Shwartz. El va dedica ciclul de concerte a georgienilor memoriei primului război mondial. Astfel Orchestra Georgiană de Cameră Ingolstadt va interpreta la 5 iunie 2014 şi Dansuri populare româneşti de Béla Bartók (1881 - 1945). Ar fi bine dacă georgienii dunăreni şi-ar da seama cel puţin atunci că muzica poate să ofere mult mai mult decât adversităţi şi duşmănii cu leziuni personale inutile – şi anume reconciliere, realizări de compromisuri, dans şi voie bună. Sau poate georgienii o ţin cu de acum legendarul Bob Ross, două premii ECHO Klassik cu ansamblul de suflători Blechschaden, care scrie în cartea sa Pfiffe & Applaus (Fluierături şi aplauze): „Cu cât muzicienii înaintează în vârstă, cu atât mai sârguincioşi începi să lupte pentru poziţia lor în orchestră [...]. Prin această luptă permanentă cei mai mulţi muzicieni mai în vârstă îşi pun pe umeri o blană groasă – câteodată singurul lucru oportun. [...] Cu timpul muzicienii învaţă să se descurce în situaţii dificile şi nu întotdeauna corecte.” Iată deci sfatul unui muzician scoţian pentru colegii săi georgieni de breaslă.

Rămâne speranţa că de data asta săptămânalul BLICKPUNKT din Ingolstadt, care scrie în ultima sa ediţie că unii jurnalişti fac în această problemă din ţânţar armăsar, are dreptate. Postul crăciunului este oricum prielnic pentru a nu-şi băga capul sănătos sub evanghelie, cum spune românul.



Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen