Iată că decăderea morală a persoanelor însărcinate cu educarea copiiilor nu a fost un fenomen specific comunist sau mai special ceauşist. Anul 2010 a fost şi anul dezvăluirilor multor cazuri de abuzuri sexuale şi diferite forme de violenţe psihice şi fizice. Actele samavolnice s-au petrecut în cămine de educare din Germania, multe aflându-se sub protecţia celor două biserici mari, cea catolică şi cea evanghelică.
Faptele reprobabile s-au petrecut în anii 50, 60 şi 70 ai secolului trecut. Mulţi dintre orfanii de atunci sau copii din familii dezbinate, care şi-au petrecut o copilărie tristă în astfel de cămine au ajuns azi la vârste între 60 şi 70 de ani. Majoritatea dintre ei au tăcut o viaţă întreagă. Puţini sunt cei care vorbesc acum despre martiriul lor din copilărie. Majoritatea dintre ei au rămas vătămaţi psihic pentru toată viaţa.
Pentru o imagine sumară a faptelor, întâmplări pentru care şi-a cerut scuze chiar şi papa de la Roma, doar e neamţ şi el, ajunge de fapt redarea titlului acestui articol din SÜDDEUTSCHE ZEITUNG: Bătăi în casa Bunului Cioban - Pălmi au administrat însăşi maicele, bătăile au fost sarcina hausmaisterului. În cămine au fost agresaţi şi umiliţi până la 50.000 de copii şi tineri.
Aşa arată unul din capitolele triste ale societăţii germane. Şi măduva unei societăţi capitaliste - în Germania "economia de piaţă liberă şi socială" - poate să fie cuprinsă de putreziciuni.
Acum o "masă rotundă educaţie de copii" sub egida Bundestagului şi condus de fostul vicepreşedinte al parlamentului german, Antje Vollmer (Verzii), a propus alocarea sumei de 120 de milioane de Euro pentru despăgubirea victimelor. FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG scrie însă că dintre cei aproximativ 800.000 de copii şi tineri care au trecut prin astfel de cămine "s-au prezentat numai puţini la masa rotundă".
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen