Joseph Niedermayer
trat als Kurator sein Amt am 1. August 1937 in Ringsee an. Seit 1943 war er Pfarrer
und diente als solcher bis zu seinem frühen Tode (59 Jahre alt) im Jahre 1949
in der Pfarrei St. Canisius.
Sein Nachfolger war Michael Raab. Im Jahr der
Kirchenkonsekration von St. Canisius in Ringsee wurde der junge Kaplan Raab von der Gestapo in Schutzhaft
genommen und in Nürnberg vor ein Sondergericht gestellt. Die Nazis meinten es
nie gut mit der Kirche. Trotzdem konnte Michael
Raab die Pfarrei am 1. September 1949 übernehmen. Er blieb ihr bis zu seinem
Renteneintritt im Jahre 1974 treu. 1985 ist er im Alter von 76 Jahren in der
Pfarrei St. Pius (Ingolstadt) verstorben.
Der 1932 in Krumpenwinn bei
Velburg (Oberpfalz) geborene Hans
Eichenseer wurde der dritte Pfarrer in Ringsee. Am 1. November 1974 trat
er hier seine Pfarrstelle an. 28 Jahre lang sollte er sie begleiten, bevor er 2002 in den
Ruhestand verabschiedet wurde.
Pfarrer Stefan Göllner war sein Nachfolger.
Er war ein Ingolstädter Gewächs und begleitete
auch das Amt des Regionaljugendseelsorgers. Leider ist er im August 2007 im Alter von nur 46 Jahren
plötzlich und unerwartet gestorben.
Fünfter im Bunde war Pfarrer Herrmann Richard. Der damals 49-jährige
Seelsorger übernahm die Pfarrei St. Canisius am 1. Mai 2008. Bereits am 8. März 2009
verkündete die Lokalzeitung DONAUKURIER: „Pfarrer Richard Herrmann hat auf die
Pfarrei St. Canisius in Ingolstadt verzichtet. Zur Begründung heißt es, es habe sich kein Vertrauensverhältnis
zu Teilen der Pfarrgemeinde entwickelt.“
Seine Nachfolge trat am 1. September
2009 Pfarrer Reinhard Peter Neumair
an. Im ersten
Pfarrbrief unter seiner Federführung bekannte er: „Insbesondere war ich
beeindruckt von dem großen Pfarrfest, das seinesgleichen sucht. Ich habe gespürt, dass in
St. Canisius eine große Lebendigkeit herrscht und ein enormes Engagement
anzutreffen ist.“ Er ist noch immer da, eigentlich in der Heimat, denn geboren
wurde er 1964 in Ingolstadt.
Şase
preoţi au slujit in ultimii 75 de ani în biserica romano-catolică St. Canisius
în cartierul Ringsee al oraşului Ingolstadt.
Joseph Niedermayer şi-a început
activitatea în Ringsee la 1 august 1937 cu funcţia unui mandatar. Din anul 1943
era paroh şi a slujit în această calitate în parohia St. Canisius până la
moartea sa prematură (59 de ani) în anul 1949.
Urmaşul lui a fost Michael Raab.
În anul târnosirii bisericii St. Canisius
din Ringsee tânărul capelan Raab a
fost arestat des Gestapo şi pus în faţa unui tribunal special la Nürnberg.
Naziştii nu au simpatizat niciodată cu biserica. Şi totuşi, Michael Raab putea să preia parohia la 1 septembrie 1949. I-a rămas
fidelă până la intrarea în pensie în anul 1974. A murit la vârsta de 76 de ani
în parohia St. Pius din Ingolstadt
Al treilea paroh în Ringsee a devenit Hans Eichenseer, născut în anul 1932 în satul Krumpenwinn pe lângă
Velburg (regiunea Palatinatul de Sus). La 1 noiembrie 1974 şi-a început aici
activitatea. 28 de ani urma s-o îndeplinească, înainte de a se lăsa la vatră în
anul 2002.
Parohul Stefan Göllner a fost
urmaşul lui. Era un copil al
oraşului şi împlinea şi funcţia de preot pentru tineret din regiune. Din păcate
a murit neaşteptat la vârsta fragedă de 46 de ani. Al cincilea în această serie
a fost parohul Herrmann Richard. La
vârsta de 49 de ani a preluat parohia St. Canisius la 1 mai 2008. Deja la 8
martie 2009 ziarul local DONAUKURIER a comunicat: „Parohul Richard Herrmann a
renunţat la parohia St. Canius din Ingolstadt
Succesiunea sa a fost începută la 1 septembrie 2009 de parohul Reinhard Peter Neumair. În prima
scrisoare parohială sub îndrumarea sa a recunoscut: „Îndeosebi am fost
impresionat de serbarea mare a parohiei, aproape fără precedent. Am simţit în
St. Canisius o mare vitalitate şi aici există un angajament deosebit.“ Mai este
şi acum aici, de fapt în locul său de baştină, fiind născut în anul 1964 la Ingolstadt
Und alle sechs Priester hatten
sich am ersten Tag des Ringseeer Pfarrfestes unter dem Turm der St.
Canisius-Kirche eingefunden. Als allegorische Figuren waren sie die Hauptpersonen des
Singspiels Oh Gott Herr Pfarrer. Schließlich versinnbildlicht jeder der sechs Priester eine
kürzere oder längere, glücklichere oder schwierigere Ära der 75-jährigen
Geschichte dieser Pfarrei im Südosten Ingolstadts.
Şi
toţi cei şase preoţi se adunaseră în prima zi a serbării parohiale din Ringsee
sub turnul bisericii St. Canisius. În calitate de figuri alegorice, au fost
personajele principale a înscenării muzicale Oh Doamne, domnule parohi.
Doar simbolizează fiecare dintre cei şase preoţi o eră mai scurtă sau mai lungă,
mai fericită sau mai grea din istoria de 75 de ani a acestei parohii din
sud-estul oraşului bavarez Ingolstadt.
Bei
gutmeinendem Wetter hatten sich auch die Gläubigen bei
bayrischer Verpflegung im Pfarrhof eingefunden. Traditionelle Blasmusik. Bier und gute Laune. Um Schlag 21:00 Uhr betrat
Pfarrer Reinhard Peter Neumair die
Bühne. Er
stellte das folgende Singspiel kurz vor und verwies darauf, dass Altpfarrer Hans Eichenseer leider wegen einer
schweren Krankheit diesen Abend, der vor allem auch seinem 80. Geburtstage
gewidmet sei, nicht mit der Pfarrgemeinde, seiner Pfarrgemeinde, feiern könne. Sicher sei man sich aber,
dass er viel Spaß an der folgenden Darbietung gehabt hätte, eben seinem offenen
und stets fröhlichen Wesen gemäß.
La o vreme binevoitoare, şi credincioşii veniseră în curtea parohiei la o masă bavareză. Muzică traditţională de
fanfară. Bere şi voie bună. Fix la ora 21:00 parohul Reinhard Peter Neumair s-a urcat pe scenă. El a
prezentat pe scurt următoarea înscenare muzicală şi a amintit de faptul că parohul
pensionar Hans Eichenseer din păcate nu poate
să sărbătorească împreună cu comunitatea parohială, comunitatea sa, din motive
de boală această seară, care este dedicată în primul rând şi serbării zilei
sale de naştere - 80 de ani. Dar este incert că ar fi avut multă bucurie cu
această înscenare, conform firii sale deschise şi îndeobşte voioase.
Was folgte war wirklich eine
beeindruckende Darbietung. Der Handel zwischen dem Eichenseer Hans und dem
Boanlkramer, alias Tod, war eine szenische und darstellerische Höchstleistung. Und als der Hans den Tod
mit seiner oberpfälzischen Schläue im wahrsten Sinne des Wortes hinters Licht
führte, war die Belustigung der Pfarrfestgäste auf dem Höhepunkt und alle waren
sich einig: Der Hans bleibt uns noch lange erhalten.
Ce a urmat a fost într-adevăr o prezentare impresionantă. Tocmeala între
Eichenseer Hans şi Boanlkramer, alias Moarte, (renumita figură din povestirea
lui Franz von Kobell, Der
Brandner Kasper, scris în dialectul bavarez) a fost o interpretare
scenică şi artistică de o calitate deosebită. Şi când Hans a jucat Morţii o
festă prin viclenia sa palatină, veselia oaspeţilor era la culme şi toţi au
fost de aceeaşi părere: Hans va mai rămâne mult timp în mijlocul nostru.
Anton Potche - Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen