Mittwoch, 5. August 2015

Politica germană trebuie să-şi demonstreze potenţialul de organizare

Centrul de înregistrare a refugiaţilor din München este conceput pentru înregistrarea a 350 de refugiaţi în timp de 24 de ore. Miercurea şi joia trecută au ajuns pe terenul centrului 750 de persoane. Primarul principal al oraşului München, Dieter Reiter (SPD), s-a văzut nevoit a alarma unităţi de pompieri, de ajutor tehnic şi alte organizaţii de ajutor, pentru a asigura o cazare peste noapte a celor nou veniţi, printre ei femei gravide şi copii.

Creşterea vertiginoasă a numărului de refugiaţi în Germania generează probleme care pot fi rezolvate doar printr-o colaborare strânsă a tuturor factorilor politici din ţară, începând de la organele de stat, peste guvernele landurilor şi nu în ultimul rând până la organele de conducere din primăriile comunale. Măsurile luate sunt de multe ori criticate de organizaţii din spectrul extremei drepte ca fiind prea umane şi de reprezentanţi ai diferitelor organizaţii neguvernamentale ca fiind prea dure, pe alocuri chiar inumane. Deci avem de-a face cu un fenomen cât se poate de complex şi controversat.

Acum Ministerul de Interne şi Ministerul de Probleme Sociale din München au decis instalarea de centre de refugiaţi separate – se evită denumirea de lagăr – pentru refugiaţii care vin în număr tot mai mare din Serbia, Bosnia-Herţegovina, Macedonia, Albania, Cosovo şi Montenegro. Cei veniţi din aceste ţări fac parte după legislaţia germană din grupa refugiaţilor din ţări politic stabile, deci sigure, fără războaie sau alte catastrofe umane, cum ar fi foamea sau seceta. Ei vin din interese pur economice. Procentul lor de acceptare ca azilanţi este mai mic de unu la sută (1%). Altfel spus, aceşti oameni nu au practic nici o şansă de a obţine statutul de azilant în Germania, cu toate drepturile şi obligaţiile legate de acest statut.

Primăria Nouă din Ingolstadt
cu sala de şedinţă a
Consiliului Orăşenesc
Joi, 30 iulie 2015, a avut loc ultima şedinţă dinaintea vacanţei de vară a Consiliului Orăşenesc al oraşului Ingolstadt. Ordinea de zi a cuprins 46 de puncte, dintre ele unele care se află de ani de zile în discuţia politică. Imediat după deschiderea şedinţei (cu caracter oficial, deci acces de public  şi transmis în direct prin livestream pe side-ul primăriei) primarul principal, Christian Lösel, şi referentul pt. probleme sociale, Wolfgang Scheuer, au informat Consiliul Orăşenesc (50 de consilieri din nouă partide şi grupări politice) despre aşa numita „Aufnahmeeinrichtung für Asylbewerber mit geringer Bleibewahrscheinlichkeit“, adică „Centru de Primire pt. Solicitanţi de Azil cu Probabilitate Mică de Şedere“. Informaţia era cât se poate de proaspătă, fiindcă abia în dimineaţa acelei zile au avut loc discuţii îndelungate şi, cum scriu unele ziare, înverşunate, între reprezentanţi ai ministerelor bavareze sus amintite şi edilii oraşului Ingolstadt şi a altor comune şi regiuni învecinate. Mulţi dintre consilieri şi comunitatea din Ingolstadt au aflat deci abia acum despre acordurile semnate cu câteva ore înainte în primăria oraşului şi care prevăd ca primul centru de această natură să fie instalat în oraşul lor. Fracţiunile socialdemocraţilor şi a stângiştilor nu s-au arătat prea încântaţi de această metodă de separare a refugiaţilor în oameni cu şanse de şedere şi cei fără şanse. De fapt instalarea acestui centru (în Bavaria vor urma probabil şi altele) are ca scop, de a-i trimite înapoi pe cei veniţi din ţările balcanice în timp de cel mult 30 de zile.

Era clar, că această şedinţă îşi aflase punctul culminant deja înaintea primului punct de pe ordinea de zi, afişată de câteva zile şi pe side-ul primăriei, deci vizibilă pt. toată lumea. Doar anunţul dinaintea punctului 1 fusese întrodus cu scurt timp dinaintea începerii şedinţei Consiliului Orăşenesc (ora 14). După 45 de minute de discuţii controversate (care oricum nu mai puteau schimba ceva în această problemă) era clar că Ingolstadt va trebui să se pregătească pentru o sarcină cât se poate de dificilă. În ultimul timp au avut loc şi în împrejurimile oraşului atacuri mişeleşti asupra unor locaşuri în care trăiesc refugiaţi din ţări balcanice, dar şi din Africa şi Orientul Mijlociu.  

Această ultimă şedinţă înaintea vacanţei a durat 4 ore şi 30 de minute, timp în care Consiliul a reuşit să prelucreze toate cele 46 de puncte de pe ordinea de zi. Au existat destule divergenţe, dar au avut loc şi momente de destindere, care reflectă atmosfera de discuţie controversată dar şi de respect reciproc din cadrul acestui organism politic din Ingolstadt. La punctul 24 al ordinii de zi stătea la discuţie o „Gewährung eines Zuschusses für das Audi Konfuzius-Institut Ingolstadt“, pe româneşte „Acordarea unei subvenţii pentru Institutul Audi-Konfucius Ingolstadt“. Pe scurt, este vorba de participarea oraşului la crearea unui institut cultural german-chinezesc (un fel de Institutul Cultural Român pe plan local), cu scopul de a răspândii cultura chinezească pe aceste meleaguri germane. Iniţiativa vine de la concernul Audi, cu însemnate centre de producţie de automobile în China.

Vorbitorul grupării DIE LINKE (STÂNGA), partid politic rezultat printre altele şi din SED, (Partidul Socialist Unit din fosta Republica Democrată Germană), Jürgen Siebicke, a declarat că nu poate să-şi dea consimţământul din simplul motiv că „el are o altă concepţie despre ideea comunistă decât conducătorii din China“. Veselie generală în sala de şedinţă. (Se ştie doar că această ţară poartă şi azi numele oficial de Republica Populară Chineză.) Primarul creştin-social, Christian Lösel, care a condus această şedinţă, i-a răspuns: „Dragă domnu Siebicke, nu cunosc conceptul d-voastră despre comunism şi nici nu putem să adâncim acum această problemă, dar putem s-o discutăm diseară la o masă comună.“ Iată că o politică serioasă trebuie să-şi demonstreze într-adevăr potenţialul de organizare în timpuri de criză, dar nu fără a-şi îngădui şi momente de prezenţă spirituală în dialoguri, menite să aplaneze stări conflictuale în şedinţe care durează multe ore în şir, fără pauze, ca şi aceasta din Ingolstadt.

Anton Potche

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen