Sau le daţi băieţilor voie să lupte, sau îi chemaţi acasă

Cam ciudaţi nemţii ăştia. Când colonelul german Klein a dat în septembrie 2009 ordin să se bombardeze nişte talibani care capturaseră două cisterne de benzină nemţii l-au făcut criminal de război. Ministrul şi şeful armatei trebuiau să demisioneze. Motivul scandalului - muriseră şi civili. Guvernul şi Parlamentul german - în afară de Partidul de Stânga (Die Linken), care nu a votat pentru prezenţa trupelor germane în Afganistan - au crezut că se poate duce un război fără victime. Atâta naivitate e greu de imaginat.

Acum talibanii au împuşcat trei soldaţi germani şi au rănit alţi patru grav. Imediat a început marea discuţie despre înarmarea şi instruirea insuficientă a trupelor germane. Păi dacă ăştia nu sunt dotaţi cu tehnica cea mai modernă, ce să mai spună alţii? Discuţia este absurdă, nu altceva. Cine trimite ostaşi pe câmpul de luptă, trebuie să le dea şi permisiunea să tragă. Ofiţerii germani trebuie să aibă putere de decizie fără să se teme mereu de tribunalele de acasă.

Talibanii vor câştiga acest război din Afganistan călărind pe măgari şi trăgând cu puşti din timpul lui Kara Ben Nemsi dacă nemţii - şi nu numai ei - nu vor realiza odată că batalioanele lor se află într-un război adevărat şi nu într-o joacă de-a războiul. În Germania se consideră deja un progres dacă actualul ministru de apărare Karl-Theodor zu Guttenberg are curajul să ia cuvântul război în gură când vorbeşte despre situaţia tot mai periculoasă în care se află soldaţii germani din zona afgană Kundus.

Guvernanţilor germani nu li se poate da decât un singur sfat: sau le daţi băieţilor voie să lupte, sau îi chemaţi acasă. Personal cred că a doua variantă ar fi oricum cea mai bună.

Anton Delagiarmata