Sonntag, 12. August 2012

Politicienii germani descoperă plebiscitul pe teme europene


Nemţii cunosc fenomenul „groapă de vară”. Este vorba de perioada de vacanţă a scenei politice din Berlin. Această groapă sau, mai bine zis, „vid politic” se umplă de obicei cu idei politice care de regulă dispar din atenţia mediilor după întoarecerea politicienilor din vacanţa de vară.

De data asta a apărut însă un termen politic care ar putea să dăinuiască: „plebiscit”. Referendumuri cunosc şi nemţii, dar de regulă este vorba de proiecte locale sau regionale şi mai puţin de importanţă naţională. De câteva zile se discută despre un referendum (Volksabstimmung) care necesită de fapt o modificare a constituţiei: un plebiscit privind viitorul politic al Uniunii Europene.

Interesant este faptul că noţiunea se vehiculează în cele mai diferite lagăre politice. Ministrul de finanţe, creştin-democratul Wolfgang Schäuble (CDU), până acum un adversar înverşunat al unui referendum pe teme europene, a declarat că şi-ar putea închipui că acesta ar putea să vină mai repede, decât şi-a închipuit. Şeful fracţiunii liberal-democratice din Bundestag, Rainer Brüderle (FDP), crede şi el că poltica germană ar putea să ajungă la un punct, unde un plebiscit „despre Europa” devine necesar. Cel mai drastic s-a exprimat Horst Seehofer, prim-ministrul bavarez şi preşedintele Uniunii Creştin Sociale (CSU), un partid regional, dar reprezentat în guvernul federal. El cere respectarea voinţei populare pentru trei probleme majore, legate de UE: cedarea de competenţe politice în favoarea organelor europene de la Bruxelles, primirea a noi state în Uniunea Europeană şi ajutor financiar pentru alte state europene.

Pentru o schimbare a constituţiei este necesară însă de o majoritate de două treimi în Bundestag şi Bundesrat (reprezentanţii landurilor), pe care coaliţia de guvernare (CDU-FDP-CSU) nu o posedă. Deci ar fi necesare şi voturi din rândul partidelor de opoziţie din cele două camere (SPD, Partidul de Stânga şi Verzii). Preşedintele social-democraţilor (SPD), Sigmar Gabriel, şi-a exprimat deja simpatia pentru un referendum, ca de altfel şi Verzii. Despre Partidul de Stânga se ştie că are mari rezerve în privinţa Uniunii Europene.

Deci şansele pentru un referendum nu sunt chiar cele mai rele. Până acum însă clasa poltică s-a opus în marea majoritate unui proces deschis de consultare prin vot a populaţiei, privind marele probleme de criză financiară şi economică a Uniunii Europene. Iată că acum, când Grecia se scufundă, Italia şi Spania stau la marginea prăpastiei şi toţi ceri ajutoare germane, unii într-un ton neruşinat, clasa politică germană pare să-şi piardă siguranţa argumentativă, cu care până acum a ţinut poporul la distanţă când era vorba de hotărâri importante.

Deodată poporul german să fie acela care spune Europei, „până aici, nu mai vrem să fim vaca de euro care poate să fie mulsă după placul fiecăruia”. Cu toate că un plebiscit va fi salutat de majoritatea germanilor, introdcerea lui la ora actuală poate fi asemuit cu un act politic de laşitate. Tocmai acea clasă politică germană care până acum a refuzat participarea poporului la actul decizional european, ca de exemplu în Irlanda, încearcă să rostogolească un eventual eşec economico-financiar (€) în cârca maselor.

Rămâne de văzut dacă ideea plebiscitului va supravieţui şi după dispariţia gropii de vară. Oricum, pentru campaniile electorale de anului viitor tema nu prea se potriveşte, în moment ce toată clasa politică germană simpatizează cu un referendum.

Anton Delagiarmata

Keine Kommentare:

Kommentar posten