Morală şubredă în Bundesliga

Cea mai bună ligă de fotbal din Europa este la ora actuală cea germană. Uzanţele nu diferă însă de cele din alte ligi de fotbal. De multe, chiar de foarte multe ori lipseşte acel fenomen, pe care germanii îl numesc Fingerspitzengefühl, adică simţul din vârful degetelor. Mai drastig exprimat, se poate vorbi şi de lipsă de bun simţ sau de morală.

Ultima poveste care sprijină această teză este cea a antrenorului Thomas Schaaf de la Werder Bremen. Clubul din Bundesliga a angajat anul trecut, după plecarea lui Klaus Allofs la VfL Wolfsburg, un nou manager. Acest noname în fotbalul german, cu numele burgez Thomas Eichin, nu şi-ar fi primit postul bine totat fără consimţământul antrenorului.

Thomas Schaaf şi-a început activitatea de antrenor la clubul bremerean în anul 1995, devenind succesorul legendarului Otto Rehagel care avea şi el o activitate de peste 14 ani la acest club. Sub conducerea lui Schaaf, Werder Bremen a câştigat o dată campionatul german, de trei ori Cupa Germaniei, a jucat de şase ori în Champions Leage şi a stat în anul 2009 în finala Cupei UEFA. Dar nu numai atât, Thomas Schaaf a fost şi jucător la acest club, şi anume din anul 1972, când a început să joace la tineret. În 1979 a absolvit primul din cele 262 de meciuri jucate ca jucător profesionist sub culorile echipei dim Bremen. Acest om, care a lucrat 41 de ani la acelaşi club de fotbal, a fost dat afară fără drept de apel înaintea ultimei etape din Bundesliga – chiar de Thomas Eichin.

Nu că mi-ar fi milă de Thomas Schaaf. Şi el este doar unul din numărul mare de  milionari din Bundesliga. Conform contractului său va primi până în vara anului viitor 1,8 milioane de euro. Nici schimbarea sa din funcţie nu este ceva imoral, schimbările permanente pe băncile de antrenori având o veche tradiţie, dar felul  în care a fost dat afară dezvăluie metodele crude cu care managerimea din Bundesliga reacţionează la neatingerea ţelurilor pe care le impun echipelor. Problema este că de multe ori aceşti băieţi care fac pe marii şmecheraşi, nu au capacitatea de a analiza o stare de moment în contextul politicii clubului din anii trecuţi. Şi Thomas Eichin nu a luat în considerare că Werder Bremen a vândut în anii din urmă jucători de renume mondial ca Claudio Pizzaro (Bayern München), Mesut Özil (Real Madrid), Diego (VfL Wolfsburg) şi alţii.

Cu toate că necesitatea unei schimbări fundamentale la Werder (clubul a scăpat cu chiu şi vai de retrogradare) a devenit în ultimele luni tot mai acută, felul în care aceasta a fost realizată dă dovadă de un acţionism exagerat, practicat de un manager fără nici o urmă de respect în faţa unei prestări, pe care el însuşi nu o va realiza nici în două vieţi.

Anton Delagiarmata