Mittwoch, 23. April 2014

Un film cu multe scene dramatice

Das finstere Tal  (Valea întunecată) - film realizat de Andreas Prochaska, după un roman de Thomas Willmann

„Există lucruri despre care nu-i voie să vorbeşti. Lucruri care s-au întâmplat în vremuri trecute. Cu mult timp înainte. Dar faptul că este interzis a vorbi despre ele, nu înseamnă că se pot uita vreodată. Doar există lucruri care nu pot fi uitate niciodată.” Cu aceste cuvinte ale lui Luzi (Paula Beer) începe derularea unei poveşti sumbre, cu oameni încruntaţi dintr-o vale uitată în Alpii elveţieni.

Acest film poate fi înţeles şi ca un răspuns la întrebarea: Cum se realizează un film western în munţii din Elveţia? Bineînţeles că acest lucru nici nu poate reuşi fără clişeele de rigoare. Deci asistăm şi aici la lupta înverşunată, cu destui morţi, dintre bine şi rău. Şi totuşi ai impresia că ceva este altfel ca în filmele western americane sau în mult gustatele italo-westernuri din anii 60/70 ai secolului trecut. Lipseşte largul, depărtarea munţilor. Aici peisajul se rezumă la o vale, o vale întunecată, fără soare din toamnă până-n primăvară.

Înaintea începerii unei astfel de ierni triste apare un străin, un fotograf din America, cu toată aparatura necesară, cum este cunoscută din cea de-a doua jumătate a secolului XIX, dar şi cu o armă ascunsă. Spre deosebire de multe westernuri originale, acest străin nu a venit numai cu scopul de a face dreptate în această vale, departe de civilizaţie, în care bătrânul Brenner (Hans-Michael Rehberg) face legile de când e lumea, împreună cu cei şase fii ai săi, Hans Brenner (Tobias Moretti) fiind cel mai activ dintre ei. Greider (Sam Riley) a venit să se răzbune. Scopul acestei răzbunări se decortică în planul secund al filmului, creând astfel o tensiune greu de suportat.

Melosul dramatic (muzica: Matthias Weber) al peliculei s-a făcut simţit şi în sala cinematografului. Liniştea a fost aproape tot timpul filmului totală, în unele momente chiar apăsătoare. Acest lucru s-a datorat şi faptului că au lipsit – chiar cu inevitabilele clişee – momente melodramatice. Toată acţiunea filmului emană o atmosferă de seriozitate, de credibilitate.

Premiul Bavarez de Film a fost acordat în categoria regie lui Andreas Prochaska pentru această „dramă istorică din Alpi” (DONAUKURIER, 17 ianuarie 2014). Juriul a precizat în expunerea sa de motive că „ Prochaska deschide nemilos, ca un evantai, mrejele din acest sat şi crează o atmosferă care îţi taie respiraţia.”

Filmul rulează la ora actuală în cinematografele germane.

Anton Delagiarmata

Keine Kommentare:

Kommentar veröffentlichen