De necrezut,
dar adevărat. Prima divizie germană de fotbal, Bundesliga, are momente de
luciditate fără strălucirea orbitoare a banului. Întâmplarea este atât de
surprinzătoare, încât toată mass-media din Germania ,
şi nu numai de aici, a comentat acest gest al unui atacant al formaţiei Borussia
Dortmund.
Este vorba de Marco
Reus, unul dintre cei mai buni fotbalişti din lume. Senzaţia însă constă
mai puţin în faptul că jucătorul de 25 de ani a semnat un contract până în anul
2019, chiar şi pentru cazul în care Borussia va retrograda - actualmente
locul 15 în clasament -, ci mai ales în reacţia presei. De un gest de ataşament deosebit faţă de
propriul club, de ignorarea eroică a ofertelor din toată lumea etc., etc. era vorba
în paginile de sport. La citirea unor comentarii ai avut impresia că aici un om
deosebit a făcut un gest patriotic fără precedent în istoria fotbalului.
Dar cum cel
puţin de la cazul Hoeneß încoace se
ştie că în felul de judecată al celor care practică, dar şi al celor care
urmăresc fotbalul cu un fanatism aproape de marginea idioţiei ceva trebuie să
fie strâmb. Pe de o parte anul trecut a fost aclamat la scenă deschisă –
îndeosebi de suporterii lui FC Bayern München – cel mai mare
sustrăgător german de impozite al anului, iar de partea cealaltă este pur şi
simplu ridicat în slăv un băieţandru deplorabil, care nu posedă nici carnet de
conducere, fiindcă a ignorat oferte generoase ale unor cluburi din vârful
piramidei mondiale de fotbal. Deci: aici acceptanţa unui delincvent fiscal şi
acolo admiraţia pentru (în sfârşit) gestul deosebit de uman al unui fotbalist.
Contradicţia
dintre aceste două judecăţi se relativează însă în momentul cânt luăm în
considerare şi salariul lui Marco Reus.
Jucătorul Borussiei va câştiga de acum încolo 8 milioane de euro pe ani,
fără sumele din diferite contracte de sponzorizare. Cum oameni din lumea
fotbalului pot vedea în această semnătură un act de altruism deosebit, mi se
pare tot atât de obscur ca şi admiraţia pentru un impostor care a sustras impozite
în valoare de milioane de euro.
Şi gestul
cu ştampila de unicacitate? Aşa ceva nu există în fotbalul profesionist - şi nu
numai acolo. Es gibt nichts, was es nicht gibt, spune o vorbă germană,
adică nu există nimic, ce nu există. Asta este lumea fotbalului şi a banului. Numai cine este sau se simte ca
parte a acestui circ monstru îi poate accepta legile nescrise.
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen