Mihail Sadoveanu: Nada Florilor – Amintirile unui pescar cu undița; Editura Tineretului, București, 1986; reproducere Scholar Select, SUA; ISBN 9-781372-223891 (Germania); 13,99 EURO.
Am găsit această carte de amintiri pe portalul librăriei germane Hugendubel, cu filiale în toată Germania. Întâi m-am mirat că în această prezentare pe Internet firma a afișat și cărți în limba română. Atunci am încercat să deslușesc titlul uneia din cărțile prezentate: Nada Florilor, de Mihail Sadoveanu, pe care îl aveam în amintire din anii mei de școală din comuna bănățeană Giarmata. Erau anii 60 ai secolului XX.
Mi-am adus aminte de titluri din manualele de limba română ca Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi sau Baltagul. Dar Nada Florilor? Devenisem curios. Nada Florilor - ce o fi însemnând și cărui gen literar o fi aparținând: roman, nuvelă, povestiri sau chiar literatură memorialistică, turnată în formă de roman, cum s-ar putea deduce din subtitlul cărții?
O nadă este o momeală, folosită de pescari, dar poate să fie și o ispită, o tentație sau chiar o cursă. Și astea toate laolaltă am putea folosi ca metafere în încercarea de a dezlega nodul înțelegerii din titlul Nada Florilor. Este denumirea unui loc ascuns în balta Șoldăneștilor din zona orașului moldovenesc Fălticeni. Până la dezlegarea acestui titlu trebuia însă să citesc până la paginea 54, unde un băiat cu numele Culai îi explică lui Iliuță, băiatul lui Manole Dumitraș, unde se poate pescui mai bine: „Mă duc tocmai la Iazu Călugărului, ori într-un loc și mai bun, la Nada Florilor. […] Ocolești pe după moară în Țarna Mare și umbli așa pe o cărare pe lângă stuh, până-ntr-un loc. Din acel loc treci prin apă și sui pe-o plavie. Și apoi de-acolo, de pe plavie, zvîrli undițile la adînc și prinzi ochene cu pana roșie și plătică, ori lin și costrăș. Și la știucă dai, cu undiță anume, și prinzi cîte una de te sparii de dînsa. Săptămîna trecută eu am prins acolo patru crapi de cîte-o ocă.“
Ce limbă arhaică și ce flux de cuvinte! Superb, cu toate că trebuia în timpul lecturii să pun mereu mâna pe dicționar - din fericire posed un Dicționar Romîn-German din anul 1962, inegalabil mai bun decât tot ce se găsește azi în librăriile germane, și un Dicționar German-Romîn din anul 1957 (ambele cărți de la Editura Științifică, București) – pentru a căuta după expresii sau forme de exprimare învechite. Bineînțeles că astfel procesul de citire se încetinește, dar câștigul prin această apropiere de dialecte literare (chiar dacă e vorba doar de cuvinte infiltrate în text, cu precădere dialoguri) și registre lingvistice, de care Sadoveanu s-a folosit cu măiestrie, este enorm și plin de revelații, mai ales pentru cititori care pe lângă conținut știu să savureze și limba unei opere literare.
Spre deosebire de multe alte scrieri ale lui Sadoveanu, romanul Nada Florilor este scris la persoana întâi, fiind considerat ca roman autobiografic. Multe din personajele acestui text seamănă cu persoane din familia lui Sadoveanu. Și unele acțiuni ale romanului sunt inspirate din trăirile personale ale marelui prozator român.
Cu toate că eu privesc activitatea politică a lui Mihail Sadoveanu (1880 - 1961) și în zilele de azi cu rezerva cuvenită (funcții importante în aparatul de stat comunist), trebuie să mărturisesc că reîntâlnirea cu un crâmpei din opera sa literară mi-a adus pe de o parte satisfacții literare și pe de altă parte (cum am afirmat și la începutul acestui text) amintiri din tinerețe, când Sadoveanu era material de învățătură în manualele de limbă și literatură română.
Există și o explicație pentru prezența acestei cărți pe portalul librăriei Hugendubel. Exemplarul pe care îl țin în mână este un facsimil al cărții Nada Florilor de la Editura Tineretului, București, din anul 1968. (Romanul a apărut în prima ediție în 1950.) Aici este vorba despre o reproducere a ediției a 5-a, cu ilustrații creionate economic cu mână ușoară de N. Hilohi. (Originalul avea o copertă ilustrată de A. Ionescu.) Astfel se explică și faptul că trebuia să aștept destul de mult - cred că erau vreo două, trei săptămâni - până poștașul mi-a adus cartea. Probabil că acest facsimil a fost tipărit după metoda books on demand (producție la cerere) tocmai în SUA. Exemplarul după care a fost reprodus provine însă dintr-un raft al University of Toronto Library (Canada) - o cale lungă până în biblioteca mea personală, dar și o dovadă crăitoare a drumurilor imprevizibile pe care poate să le ia o creație literară prin timp și spațiu.
Pe coperta din spate se poate citi printre altele. „This work has been selected by scholars as being culturally important, and is part of the knowledge base of civilization as we know it.“
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen