Anul acesta au
fost salvaţi deja peste 50.000 de emigranţi din Marea Mediterană. Cei mai mulţi
sunt debarcaţi de vapoarele salvatoare pe coasta Italiei. La ora actuală se
află în această ţară 84.000 de persoane, venite peste mare, majoritatea
provenind din Africa. Mulţi dintre ei vor însă să ajungă în ţările dincolo de
Alpi, mai ales în Germania şi Franţa.
În Germania au
fost înregistrate anul trecut 202.000 de cereri de azil. Biroul pentru Migraţie
şi Refugiaţi aşteaptă anul acesta o creştere de până la 450.000 de cereri.
Costurile pentru cazarea refugiaţilor sunt enorme. Landul Bavaria a rezervat în
bugetul 2015/2016 suma de 984 de milioane euro. Există însă evaluări care
vorbesc de 2,5 miliarde de euro pentru viitorul apropiat. Procentajul de
recunoaştere a statutului de azilant a fost anul trecut de 30%, deci în jur de
60.000 de persoane. După un calcul al lui Ulrich
Maly (SPD), primarul oraşului Nürnberg şi preşedintele Asociaţiei Germane a
Oraşelor (Deutscher Städtetag), a declarat recent într-un interviu cu ziarul
DONAUKURIER, că acest număr înseamnă pentru landul Bavaria şi 5000 până la 6000
de locuinţe necesare, ceea ce este problematic mai ales pentru centrele urbane,
unde locuinţele libere sunt deja acum rare.
Societatea
germană are o experienţă îndelungată cu fenomenul de migraţie. La sfârşitul
celui de-al doilea război mondial au fost integraţi în Germania milioane de
refugiaţi din estul Europei, în anii 60 ai secolului trecut s-au stabilit în
această ţară milioane de muncitori din Italia, Spania, Iugoslavia, Portugalia
şi mai ales din Turcia, pentru ca 20 de ani mai târziu să înceapă imigrarea
germanilor din România şi ceva mai târziu din fostele ţări sovietice Rusia,
Kazahstan, Kirghistan şi altele.
Acum valul de
refugiaţi din zonele instabile ale Africii sau Orientului Mijlociu ridică
pentru autorităţile germane noi şi noi probleme, legate de cazare, proceduri de
recunoaştere a statutului de azilant şi nu în ultimul rând de integrare în
societatea germană. În special probemele legate de cazare şi integrare trebuie
rezolvate de oraşe şi comune. Şi aici apari problemele de toate zilele.
Majoritatea dintre cei noi veniţi sunt bărbaţi tineri, mulţi dintre ei crescuţi
cu o cu totul altă mentalitate, cultură şi cu reguli sociale diferite
de cele din societatea germană.
În oraşul
Ingolstadt, cu 130.000 de locuitori, trăiesc la ora actuală în jur de 920 de
refugiaţi, număr care până la sfârşitul anului va creşte probabil până la 1320
de persoane. Şi aici, ca peste tot în ţară, procesul de integrare este
anevoios. Ca în toate perioadele precedente de imigrare masivă, se fac auzite
şi acum voci care argumentează mai mult sau mai puţin plauzibil împotriva
primirii migranţilor în Germania.
Nici Ingolstadt
nu rămâne cruţată de acest aspect de refuz. Mai ales în cartierele cu multe
locuri de cazare pentru migranţi primăria oraşului depune eforturi deosebite
pentru a calma spiritele. Aşa numitele Bürgerversammlungen, întrunirile
cetăţenilor, care se ţin regulat în cartierele oraşului şi la care participă de
regulă primarul principal şi referenţii de specialitate, sunt frecventate de
cetăţeni care îşi exprimă în ultimul timp tot mai clar nedumeririle şi chiar
frica în privinţa valului de migranţi.
 |
| Foto: Anton Delagiarmata |
Într-un astfel de
climat social îşi fac apariţia şi fenomenele xenofobe – nu chiar în văzul
lumii, dar destul de des sub ocrotirea întunericului, având după revărsatul
zorilor şanse bune de a supravieţui la lumina zilei, vizibile pentru toată
lumea. Vorbesc de fiţuici antisemite pe care le-am descoperit nu demult în
strada mea din Ingolstadt. Le-am fotografiat şi le-am trimis redacţiei ziarului
local DONAUKURIER şi managementului de idei şi reclamaţii a primăriei
Ingolstadt.
 |
| Foto: Anton Delagiarmata |
Redacţia mi-a
răspuns că redactorul trimis în strada mea nu a găsit nici o fiţuică cu
conţinut antisemit, în schimb managementul din primărie mi-a trimis un e-mail
cu ştirea că a determinat îndepărtarea fiţuicilor. Şi într-adevăr, minilozincile
cu textele xenofobe nu se mai bucură de lumina de soare a unei veri în care
milioane de oameni de pe tot globul fug din satele şi oraşele lor natale, în
căutarea unei vieţi mai sigure, în sate şi oraşe străine – unde sunt întâmpinate
nu numai cu ospitalitate. Oricum, sper că strada mea va rămâne curată.
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen