Acest titlu nu l-am ales eu, el aparține cotidianului
DONAUKURIER din Ingolstadt. L-am găsit postat pe prima pagină a ediției locale
cu denumirea INGOLSTÄDTER ZEITUNG. Ziua în care a apărut acest articol a fost
și ziua deschiderii oficiale a celui mai mare târg de produse regionale între
metropolele München și Nürnberg, desfășurîndu-se din doi în doi ani sub
genericul MIBA (Expoziția Bavariei de Mijloc). Festivitatea de deschidere este și
un prilej de întrunire a personalităților locale și regionale din politică,
economie, cultură și diverse organizații cu caracter social. Bineînțeles că
oamenii care se întâlnesc aici (numai invitați) sunt cunoscători ai
evenimentelor mai mult sau mai puțin importante din orașul de pe Dunăre. Ca
atare au întotdeauna și mult de discutat – pe lângă temele atinse în
cuvântările oficiale. Și cum majoritatea dintre acești predestinați ai
societății citiseră cu siguranță și articolul sus amintit (deschiderea târgului
avea loc la ora 10), au discutat probabil și despre un om, care sub alte auspicii
ar fi stat poate chiar în acea zi cu ei la masă. Dar așa …
„Duzina“
din titlul articolului nu este nici un snop de cireșe, cum le vindea bunica mea
pe la mijlocul secolului trecut în piața Badea Cârțan din Timișoara, nici
douăsprezece meri sau peri, nici …, ci apartamente, apartamente pentru studenți
cu o suprafață de ca. 30 m². Faptul că această tranzacție „în duzină“ l-a costat pe cumpărătorul respectiv mai
puțin decât 12 cumpărări asemănătoare la diverși vânzători mi se pare un lucru
normal. Cu vreo 15 ani în urmă nevasta mea a negociat cu un comerciant de
mașini pentru un Audi A2 și a amintit în această discuție și intenția fiicei
noastre de a achiziționa tot un A2. Comerciantul a reacționat imediat cu oferta
de a scădea substanțial prețul la bucată, dacă nevasta mea cumpără ambele
mașini. Cele două mașini transportă și azi membrii familiei noastre. Unde se
ascunde aici, după regulile nescrise ale comerțului, diferența dintre o duzină
și doar două bucăți? Răspunsul îl găsim în conținutul articolului amintit.
Nevasta mea
este soția unui cetățean de rând, pe cînd cumpărătorul „în duzină“ un membru al establishmentului politic și economic din Ingolstadt
 |
| Ședință a consiliului local din Ingolstadt în anul 2013 Alfred Lehmann (al treilea din stânga) Christian Lösel (în cămașa albă)
Foto: Anton Delagiarmata
|
Tocmai de aceea
multă lume s-a mirat cînd cu trei ani în urmă primarul principal (Ingolstadt
are trei primari) nu a mai candidat după alegerile comunale pentru cel mai
important post politic și administrativ din oraș, urmașul lui devenind mult mai
tânărul Christian Lösel (*1974). Lehmann (*1950) a renunțat anul trecut
și la mandatul său de consilier în consiliul orășenesc. În oraș începuseră să
circule zvonuri despre diferite conflicte de interese care ar fi existat în
timpul exercitării funcției sale de primar. După ce întâi presa locală și apoi
cea la nivel național începuseră să scrie despre acest caz și mai ales după
investigațiile procuraturii, orașul avea scandalul ei politic. Și asta cu toate
că până la ora actuală nu există nici o acuzație concretă din partea
procurorilor.
Nici dezvăluirile
de ultimă oră nu poartă până la ora actuală pecetea de ilegalitate. Și fără
dovezi concrete rămâne valabilă axioma – în Germania strict respectată - „nici
o acuzație fără dovezi“. Șeful procuraturii din Ingolstadt, Wolfram Herrle, este citat de
DONAUKURIER cu constatarea: „Multe ciudățenii se pot dizolva foarte repede. Din
acest motiv suntem foarte precauți, nu putem să facem afirmații nefondate.“
Cert este că Alfred și Christina Lehmann au dispărut (pe moment?) din sfera publică, lăsând bârfa pe seama celor care s-au
întâlnit pe băncile cortului de festivitate a târgului MIBA (1 – 9 august 2017) dar
și a mulțimii de vizitatori care va veni în zilele următoare pe terenul din
marginea orașului vechi (Altstadt).
Anton Delagiarmata
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen