„Trei muzicieni se contobesc
într-o unitate. Dar ceea ce
fac Ban, Maneri și Surman din ea,
nu a fost folclor, nu a fost jazz, a fost cea mai curată muzică de
vis, au fost sunete de o frumusețe plutitoare în văzduh,
universală.” Aceste cuvinte elogioase se puteau
citi în cotidianul german FRANKFURTER
ALLGEMEINE ZEITUNG, referitoare la un concert din cadrul festivalului
Jazzfest Berlin, care s-a desfășurat între 3 și 6 noiembrie 2022
în capitala germană.
Despre maghiarul Béla Bartók
(*1881, Sânnicolau Mare, †1945,
New York) se știe că a fost mai mult decât un compozitor de muzică
clasică. A fost și un foarte pasionat culegător de melodii și
cântece populare. Sunt experți care vorbesc despre peste 10.000 de
înregistrări (cu un fonograf) sau notări
(dictat muzical). Cert este că vorbim de
un tezaur folcloric muzical fără precedent. Piesele - de cele mai
multe ori melodii foarte simple – au fost culese în timpul unor
călătorii întinse în Ungaria, România, Slovacia, Transilvania și
chiar în Orientul Apropiat. Cei trei muzicieni de jazz elogiați în
FAZ au cules piese din arhiva sonoră și scrisă a lui Béla
Bartók. Și le-au interpretat într-un stil
preponderent de jazz, dar fără a ignora proveniența lor
folclorică.
Mat Manieri (*1969)
este un compozitor, violonist și altonist (violă)
american. S-a familiarizat cu jazzul deja la vârsta de șapte ani,
fiind întrodus în scena acestei muzici de tatăl său Joe Maneri
(1927 – 2009), compozitor, pedagog și saxofonist. Mat Manieri
a studiat la New England
Conservatory of Music din Boston / Masachusets, cel
mai vechi conservator din Statele Unite ale Americii. Conform
caracteristicii jazzului, Manieri
a
cântat
în multe formații, și-a înființat propria trupă,
Mat
Maneri Quartet,
și
a stat pe scenă sau în studiou cu multe celebrități ale jazzului.
Al
doilea instrumentist din acest trio de jazz a fost la Berlin -
concertul a avut loc în Kaiser-Wilhelm-Gedächtniskirche
(Biserica
de Comemorare
Împăratul
Wilhelm)
– saxofonistul
(de data aceasta sax. bariton) și compozitorul
John
Douglas Surman
(*1944),
un britanic cu o puternică
înclinație spre muzica
experimentală. Are un repertoriu foarte bogat și divers și
manifestă
chiar simpatii pentru muzica
de divertisment. Deci
vorbim de un muzician de o felurime deosebită.
|
Screenshot: Anton Delagiarmata |
Trioul
a fost completat de un român pe nume Lucian
Ban.
Muzicianul s-a născut în anul 1969 la Cluj-Napoca,
unde a și studiat la Academia Națională de Muzică „Gheorghe
Dima“
pian și compoziție, urmând alte studii la Universitatea Națională
de Muzică București
și
The
New School
din
New
York City. Biografia muzicală a lui Ban
seamănă și ea cu biografiile multor muzicieni de jazz. În
anul 2018
venise la Timișoara, însoțit de Manieri
și Surman,
pentru a înregistra la Sala
Barocă a Muzeului de Artă discul
(CD)
Transylvanian
Folk Songs.
Sub
acest generic a stat și
concertul celor trei celebrități ale
jazzului la Berlin.
Oare
ce ar fi spus Béla
Bartók
dacă
ar
fi auzit culegerile sale de folclor, cântate de un trio de jazz?
Probabil
că
i-ar fi plăcut ce auzea. Doar a fost și el un prieten al jazzului
în general și prieten cu Benny
Goodman (1909
- 1986)
în
special, cu care a și cântat jazz.
Poate
și mai mult i-ar fi plăcut să vadă cum muzica
sa este pusă în scenă cu mijloacele audio-vizuale din zilele
noastre. Noi, contemporanii lui Ban,
Manieri
și Surman,
avem această posibilitate. Pe platforma YouTube se pot admira –
da, chiar admira – înregistrări cu acești muzicieni superbi
într-un
film de scurt metraj (4,05 minute) cu scene de dans folcloric de o
rară frumusețe. Ai impresia că perechile de dansatori și
dansatoare plutesc pur și simplu în aer pe fondul muzical cu
momente
clare de recunoaștere
a elementelor din diferite genuri muzicale: folclor, jazz și muzică
clasică. Și dacă spun clasică
nu mă gândesc neapărat la Dansurile
populare românești
ale
lui Béla
Bartók,
ci
de exemplu (doar reprezentativ pentru multe opere românești de
muzică clasică) la Suita
simfonică
din baletul „Mioriţa” op.47,
compusă
în anul 1980 de
Carmen Petra Basacopol (*1926).
Se
pare
că muzica lui Béla
Bartók
se
potrivește
de
minune pentru jazzul contemporan și este
agreată de jazzmani,
mai
ales de cei cu o proveniență sud-est europeană.
Într-un articol publicat în revista timișoreană ORIZONT din
noiembrie 2022 Virgil
Mihaiu
scrie despre Gala de Blues Jazz Kamo,
Timișoara/2022, găsind
numai vorbe de laudă pentru grupul
Péter
Sárik Trio
din
Ungaria. Péter
Sárik,
„un prolific pianist, compozitor, aranjor, padagog“, Tibor
Fonay
(bas) și
Attila
Gálfi
(baterie) au
prezentat „versiunea live a albumului Bartók
X,
prin care brianții
interpreți își propun să răspundă unei dificile provocări:
transfigurarea din unghiul sensibilității jazzistice a
profunzimilor creației bartókiene.“
Anton Delagiarmat
(cu
scene filmate
în
secolului XX)
Keine Kommentare:
Kommentar veröffentlichen