Béla Bartók, un american, un englez și un român ... dar și trei maghiari

„Trei muzicieni se contobesc într-o unitate. Dar ceea ce fac Ban, Maneri și Surman din ea, nu a fost folclor, nu a fost jazz, a fost cea mai curată muzică de vis, au fost sunete de o frumusețe plutitoare în văzduh, universală.” Aceste cuvinte elogioase se puteau citi în cotidianul german FRANKFURTER ALLGEMEINE ZEITUNG, referitoare la un concert din cadrul festivalului Jazzfest Berlin, care s-a desfășurat între 3 și 6 noiembrie 2022 în capitala germană.

Despre maghiarul Béla Bartók (*1881, Sânnicolau Mare, †1945, New York) se știe că a fost mai mult decât un compozitor de muzică clasică. A fost și un foarte pasionat culegător de melodii și cântece populare. Sunt experți care vorbesc despre peste 10.000 de înregistrări (cu un fonograf) sau notări (dictat muzical). Cert este că vorbim de un tezaur folcloric muzical fără precedent. Piesele - de cele mai multe ori melodii foarte simple – au fost culese în timpul unor călătorii întinse în Ungaria, România, Slovacia, Transilvania și chiar în Orientul Apropiat. Cei trei muzicieni de jazz elogiați în FAZ au cules piese din arhiva sonoră și scrisă a lui Béla Bartók. Și le-au interpretat într-un stil preponderent de jazz, dar fără a ignora proveniența lor folclorică.

Mat Manieri (*1969) este un compozitor, violonist și altonist (violă) american. S-a familiarizat cu jazzul deja la vârsta de șapte ani, fiind întrodus în scena acestei muzici de tatăl său Joe Maneri (1927 – 2009), compozitor, pedagog și saxofonist. Mat Manieri a studiat la New England Conservatory of Music din Boston / Masachusets, cel mai vechi conservator din Statele Unite ale Americii. Conform caracteristicii jazzului, Manieri a cântat în multe formații, și-a înființat propria trupă, Mat Maneri Quartet, și a stat pe scenă sau în studiou cu multe celebrități ale jazzului.

Al doilea instrumentist din acest trio de jazz a fost la Berlin - concertul a avut loc în Kaiser-Wilhelm-Gedächtniskirche (Biserica de Comemorare Împăratul Wilhelm) – saxofonistul (de data aceasta sax. bariton) și compozitorul John Douglas Surman (*1944), un britanic cu o puternică înclinație spre muzica experimentală. Are un repertoriu foarte bogat și divers și manifestă chiar simpatii pentru muzica de divertisment. Deci vorbim de un muzician de o felurime deosebită.

Screenshot: Anton Delagiarmata

Trioul a fost completat de un român pe nume Lucian Ban. Muzicianul s-a născut în anul 1969 la Cluj-Napoca, unde a și studiat la Academia Națională de Muzică „Gheorghe Dima“ pian și compoziție, urmând alte studii la Universitatea Națională de Muzică București și The New School din New York City. Biografia muzicală a lui Ban seamănă și ea cu biografiile multor muzicieni de jazz. În anul 2018 venise la Timișoara, însoțit de Manieri și Surman, pentru a înregistra la Sala Barocă a Muzeului de Artă discul (CD) Transylvanian Folk Songs. Sub acest generic a stat și concertul celor trei celebrități ale jazzului la Berlin.

Oare ce ar fi spus Béla Bartók dacă ar fi auzit culegerile sale de folclor, cântate de un trio de jazz? Probabil că i-ar fi plăcut ce auzea. Doar a fost și el un prieten al jazzului în general și prieten cu Benny Goodman (1909 - 1986) în special, cu care a și cântat jazz. Poate și mai mult i-ar fi plăcut să vadă cum muzica sa este pusă în scenă cu mijloacele audio-vizuale din zilele noastre. Noi, contemporanii lui Ban, Manieri și Surman, avem această posibilitate. Pe platforma YouTube se pot admira – da, chiar admira – înregistrări cu acești muzicieni superbi într-un film de scurt metraj (4,05 minute) cu scene de dans folcloric de o rară frumusețe. Ai impresia că perechile de dansatori și dansatoare plutesc pur și simplu în aer pe fondul muzical cu momente clare de recunoaștere a elementelor din diferite genuri muzicale: folclor, jazz și muzică clasică. Și dacă spun clasică nu mă gândesc neapărat la Dansurile populare românești ale lui Béla Bartók, ci de exemplu (doar reprezentativ pentru multe opere românești de muzică clasică) la Suita simfonică din baletul „Mioriţa” op.47, compusă în anul 1980 de Carmen Petra Basacopol (*1926). 

Se pare că muzica lui Béla Bartók se potrivește de minune pentru jazzul contemporan și este agreată de jazzmani, mai ales de cei cu o proveniență sud-est europeană. Într-un articol publicat în revista timișoreană ORIZONT din noiembrie 2022 Virgil Mihaiu scrie despre Gala de Blues Jazz Kamo, Timișoara/2022, găsind numai vorbe de laudă pentru grupul Péter Sárik Trio din Ungaria. Péter Sárik, „un prolific pianist, compozitor, aranjor, padagog“, Tibor Fonay (bas) și Attila Gálfi (baterie) au prezentat „versiunea live a albumului Bartók X, prin care brianții interpreți își propun să răspundă unei dificile provocări: transfigurarea din unghiul sensibilității jazzistice a profunzimilor creației bartókiene.“

Anton Delagiarmat

Video pe YouTube

(cu scene filmate în secolului XX)